[Nettime-ro] "Manifest"- Romania Libera , 6 iulie 2004

["Dan Masca" <dan@reea.net>]

http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z06072004&idx=203

Manifest 
      Pentru normalitatea criticii literare  Marti 06 Iulie 2004 


  Constatam cu tristete un fenomen avand rezonante in sfera intregii culturi si chiar a intregii vieti sociale romanesti din prezent: scaderea si degradarea spiritului critic.
  E drept, apar multe comentarii si s-ar parea, la suprafata, ca totul e "in regula", dar adesea ele nu vadesc decat o eschiva, ocolirea sau distorsionarea temelor majore, dureroase, care se impun actualmente constiintelor responsabile. Parca privim o elice care se invarte in gol, fara a propulsa vreun vehicul. Atunci cand nu sunt de-a dreptul trecute sub tacere, aceste teme esentiale sunt inecate intr-o frazeologie fara finalitate, intr-o stereotipie de fond, fie si dichisita speculativ ori stilistic, impinse intr-o zona a desemnificarii.
  In cel mai bun caz, in cerneala analistilor picura oboseala, lehamitea. Nervul critic devine tot mai aton. Ne referim, cu precadere, la conflictul dintre mentalitatea conservatoare, retrograda prin natura sa, si cea democratica, unica deschizatoare de drumuri spre viitor. 
  De solutionarea acestui conflict depinde destinul creatiei si al constiintei de sine a poporului roman. Dar atunci de ce i se da atat de putina atentie? De ce se vede cel mult proiectat, intr-o maniera defetista, pe ecranul unui trecut indepartat - numit frecvent "obsedantul deceniu" - ca si cum n-ar avea nici o legatura cu prezentul? De ce, atunci cand e in cauza prezentul, aceasta inclestare de principii e minimalizata, negata, cand nu pur si simplu calomniata?
  Subliniem ca nu se afla in chestiune un impact intre doctrine sau scoli critice la fel de stimabile, sau intre generatii, ci o confruntare intre libertatea constiintei si servitutile ei, un mod de a fi sau de a nu fi al spiritului critic. 
  Acei critici, putini la numar, care exprima puncte de vedere cu un grad mai mare al diferentierii necomplezente, transante, apar din nefericire tot mai izolati, nefiind "selectati" de mediu, cum ar fi spus G. Ibraileanu, de un mediu tot mai aplatizat, mai apatic, mai conventional.
  Sa indicam cateva aspecte ale anomaliei. O recunoastere pur teoretica, de fatada, a necesitatii revizuirilor, fara ca ele sa fie traduse in fapt, ci dimpotriva, franate, impiedicate prin persistenta discursului critic fabricat inainte de 1989 (in conditii de cenzura si obligatii ideologice), constituie o manifestare reprobabila, o figura a duplicitatii. Se incearca, astfel, mentinerea cu orice pret a unor sanctiuni discutabile, a unei scari de valori in buna parte perimate, in defavoarea unor nume ce n-au fost in gratia regimului totalitar si in favoarea altora, supralicitate inclusiv prin oficializare. 
  E continuata politica de protejare a unor autori despre care, practic, nu se poate scrie decat elogios, orice abatere de la "ortodoxia" apologetica, orice rezerva fiind tratata ca un act de negativism rusinos, ca un gest de demolare.
  Nu o data, cand este vorba despre scriitori aflati in viata, acestia se vad cu atat mai "periati" cu cat au atins cote mai inalte de cariera. In loc de-a se micsora, aria descurajarii - ca sa nu zicem a interdictiei critice, in favoarea unor "vedete" - sporeste ingrijorator.
  Apoi avem de-a face cu o interpretare tendentioasa, evident mistificatoare, a insusi conceptului de revizuire, asa cum a fost statuat de E. Lovinescu si cum, in chip rezonabil, se cuvine inteles si pus in aplicare. 
  Unii pretind ca mentorul "Sburatorului" s-ar fi limitat la a-si revizui propriile opinii, si extinderea lor la intregul camp al criticii n-ar reprezenta decat o "tradare" a conceptiei lovinesciene. 
  Lasand la o parte aberatia de-a folosi numele lui E. Lovinescu in scopul scandalos de a limita libertatea dezbaterii, fapt ce implica si incalcarea principiului indicat de marele predecesor drept "mutatia valorilor estetice", iata cuvintele criticului: "Revizuirile nu inseamna revenirea asupra parerilor mele din trecut, ci revizuirea si, deci, fixarea intr-o noua scara a unor valori literare stabilite mai de mult si propagate apoi prin rutina in masele publicului".
  Altii fac uz de o interpretare "purista" a esteticului (in mod amuzant, conservatorismul e nu o data... acrobatic, infatisand postulatele ideologiei cu capul in jos!). Din punctul lor de vedere, esteticul n-ar fi compatibil - vezi Doamne - cu o apreciere etica. E clar ca se afla la mijloc dorinta lor de-a musamaliza compromisul sub diversele-i fatete, in esenta un compromis mixt, estetic si etic, al oamenilor de litere care, punandu-se in slujba ideologiilor totalitare, au pacatuit prin text. Nu ne intereseaza biografia ca atare a autorilor (cu toate ca, potrivit lui Roland Barthes, si aceasta poate fi luata in considerare ca un text), ci reflexul oportunismului lor in opera, cu rezultate nefaste pentru respectiva opera. Iarasi e bine sa ne aducem aminte de cateva cuvinte limpezitoare ale lui E. Lovinescu, promotorul de capetenie al autonomiei esteticului, care a gasit totusi de cuviinta, in circumstante istorice vitrege, sa recurga la criteriul moral, intrinsec oricarei a!
 ctivitati umane, inclusiv creatiei ce se cade a ramane egala cu propria-i substanta: "In clipa unica prin care trecem, scriitorii ar fi trebuit sa aiba un cuvant hotarator in destinele neamului". Ca si: "...n-am socotit de prisos a intreprinde deci si o "revizuire morala". Acestea constituie indemnuri de o actualitate ce nu mai trebuie demonstrata.
  Lipsa de vlaga si de curaj a criticii noastre, care se fereste progresiv de abordarea chestiunilor "spinoase", cufundandu-se intr-un conformism confortabil, in spatiul gri al indeciziei, se asociaza, din pacate, cu un lucru grav, impardonabil, si anume cu resurectia cenzurii. 
  Abolita ca institutie totalitara, ea reapare si se consolideaza la o seama de periodice, chiar dintre cele mai cunoscute, sub infatisarea "cenzurii de casa", filtru nu doar al idiosincrasiilor sau al... obligatiilor personale ori de grup restrans, ci si al conceptiei anti-liberale, ce nu permite pluralitatea opiniilor. 
  Daca interventiile tale nu respecta o anumita orientare a conventiilor si a intereselor de grup, te trezesti refuzat la publicare prin tactica aluziei, sau prin cea a tergiversarii, sau chiar fatis. Intoleranta isi scoate capul sub pretexte mai mult ori mai putin astutioase, favorizand inertia, prejudecatile, conjuncturalismul, carierismul. Am avut suficiente experiente personale in acest sens pentru a ne rosti, cu stupefactie si amaraciune, in deplina cunostinta de cauza. Iata ca acum, cand mass-media, in speta ziaristii, lupta cu oficialitatea politica, dornica de a le pune calusul in gura, confratii nostri ne ofera surpriza concurentei complice cu poftele anti-democratice ale autoritatilor restaurationiste. 
  Situatia este cu atat mai lamentabila, cu cat scriitorul foloseste cuvantul ca instrument de exprimare a propriei sale personalitati. Ce fel de scriitori sunt aceia care isi permit sa stalceasca personalitatea aproapelui lor?
  Noi, semnatarii prezentului Manifest, n-am aparut prin "generatie spontanee". 
  Ne propunem sa urmam orientarea unei critici estetice, militante cand e nevoie, apeland la instrumentele moralitatii si ale moralei netranzactionale. Ne asumam riscurile unei pozitii incomode, dar care a fost impartasita de nume prestigioase, pornind de la Titu Maiorescu si E. Lovinescu, venind spre Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. 
  Incontestabil, literatura romana cuprinde si alti critici importanti si stimabili, insa aceasta e linia specifica pe care intelegem noi sa ne situam. 
  O asemenea pozitie de principiu ne incurajeaza sa exprimam rezerve - substantiale sau de amanunt - inclusiv la adresa amintitelor personalitati admirate.
  Nu suntem resentimentari sau invidiosi (cum i-am putea invidia pe cei ce ne deceptioneaza?), nu suntem dornici de parvenire (daca am fi fost, ne-am fi manifestat altminteri, de mai demult!), nu suntem un grup de tinerei capriciosi si rasfatati, care nu cunosc greutatile vietii, marginalizarea sau saracia. Facem aceste delimitari pentru a pretinde sa fim scutiti de replicile facile sau de prost gust. 
  Ne marturisim simtamantul de-a ne aseza pe terenul unei atitudini critice responsabile, care se bizuie - dupa cum afirma Titu Maiorescu - pe recunosterea dreptului si datoriei "cel putin a catorva scriitori de a veghea asupra celorlalti si de a le spune din cand in cand fara nici o crutare: "aici ati gresit" - daca intr-adevar au gresit". Nici mai mult, dar nici mai putin de atat.
  Nu suntem manevrati de resorturi oculte, nu avem nimic de ascuns - dar avem multe de dezvaluit! Nu intentionam nici pe departe, prin analizele, consideratiile si judecatile noastre, sa ne asumam monopolul adevarului. 
  Interventia noastra se doreste o invitatie la discutia libera, constienti fiind de faptul ca "in dialectica unei culturi", progresele "nu ies decat din ciocniri contradictorii" (E. Lovinescu). 
  Nadajduim ca semnalul de alarma pe care l-am tras va fi receptat cum se cuvine, caci e reactia naturala la o suma de realitati pe cat de jenante, pe atat de evidente, pretinzand, pe calea democratica a schimbului de opinii, o energie corectiva.
  Suntem pentru reasezarea tablei de valori literare, pentru realizarea unui acord intre etic si estetic, pentru curajul civic al literaturii si civismul curajos al esteticului.



  Un articol de Gheorghe Grigurcu, Laszlo Alexandru, Ovidiu Pecican
_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://amsterdam.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/