[Nettime-ro] ALINA MUNGIU SI FENOMENUL PITESTI

["Asociatia Altermedia" <contact@altermedia.ro>]

Cu oarecarea intarziere, insa in nici un caz prea tarziu, inca o luare de
pozitie pe marginea fenomenului.
---------------------------------------------

Alina Mungiu si Fenomenul Pitesti

Doamna Mungiu este indubitabil o persoana inteligenta, intrucat pentru
comentariile sale politice de dupa 1989 a fost premiata de Societatea
Timisoara, in 1994. Le-am citit de multe ori in trecut, admirandu-i
acuratetea gandirii si eleganta exprimarii. Meritele aportului adus
societatii civile din Romania este unanim recunoscut si luarile sale de
pozitie apreciate.

Inainte de 1989, Alina Mungiu era foarte tanara. Absolventa a Facultatii de
Medicina din Iasi in 1988, doctor in psihologie sociala" in 1995,
fondatoarea (in 1995) si presedinta Societatii Academice din Romania,
jurnalist de exceptie si profesor la Scoala Nationala de Stiinte Politice si
Administrative din Bucuresti, Doamna Mungiu nu este o persoana oarecare.

Dar totusi, cu toate capacitatile sale intelectuale, putem deduce ca
intoxicarea si pseudoeducatia primite in scolile comuniste si-au lasat atat
de puternic amprenta, incat, in 1992, la scurt timp dupa asa-zisa Revolutie,
Alina Mungiu a prezentat o piesa originala, desemnata drept cea mai buna
piesa "romaneasca" a anului 1992 la concursul organizat de UNITER din anul
urmator. Conceputa prin 1988, deci in perioada comunista, la varsta de 24
ani, piesa "Evanghelistii" poate fi catalogata drept o piesa de tinerete, a
unui autor care, ca mai toti tinerii, simte nevoia de teribilism si de
anticonformism. In tinerete, aceasta se poate explica. Insa in 2005, in
dulcele si rabdatorul targ al Iesilor, orasul sau natal, Doamna Mungiu tine
sa experimenteze, ca doctor in psihologia sociala, imi inchipui, impactul pe
care-l poate avea arta provocarii asupra blanzilor moldoveni, prezentandu-si
piesa din tinerete pe scena Ateneului Tatarasi. Or, Doamna Mungiu are acum
peste patruzeci de ani, este in plina maturitate intelectuala si de data
aceasta nu mai poate fi vorba de teribilism juvenil.

Vorbind de amprenta educatiei comuniste, Razvan Codrescu o prezinta pe Alina
Mungiu ("Rost", numarul 35, ianuarie 2006) ca "âpolitruc al noii stangi
intelectuale, cu zelul cu care ar fi facut-o, probabil, si in contextul
vechiului regim comunist, cand a activat in U.T.C. si in U.A.S.C.R., neavand
insa pe atunci timpul necesar de a-si indeplini vocatia de cerber
ideologic".

Daca actorii deja consacrati au refuzat, spre onoarea lor, cu dezgust,
propunerile provocatoarei Mungiu, spectacolul a fost totusi montat la
Ateneul Tatarasi, cu banii contribuabililor alocati din bugetul primariei,
in regia lui Benoit Vitse, directorul Ateneului, cu actori debutanti. Despre
acest sfidator kitsch anticultural si pseudoartistic sâa scris pana la
epuizare, subliniindu-se lipsa de substanta teatrala si culturala a piesei,
a profunzimii personajelor si dialogurilor, precum si a oricarui mesaj.
Piesa a fost considerata eretica si  blasfematorie, datorita ridiculizarii
constante a Domnului Iisus.

Bineinteles ca nu toti oamenii pot fi crestini sau credinciosi. Am cunoscut
atei de o moralitate infinit superioara multor asa-zisi crestini. Desi
criteriile dupa care judecam aceasta moralitate sunt, de fapt, crestine. Dar
atunci cand subiectul este sacru, se impune totusi o oarecare  decenta,
intrucat chiar si un ateu (Doamna Mungiu se declara, prudent, doar
agnostica) trebuie sa evite jignirea gratuita a celor care cred in ceea ce
el nu crede. Si religia si homosexualitatea, subiecte inca tabu la noi, dar
abordate de Alina Mungiu, ceea ce este dreptul Domniei sale, pot fi tratate
in mod anticonventional, genul preferat al autoarei, insa evitand
vulgaritatea si concupiscenta intelectuala.

Fiind pentru libertatea cuvantului, Doamna Mungiu este atunci de acord si cu
libera exprimare a celor care nu i-au apreciat piesa, intrucat si acestia
au, in virtutea aceleiasi libertati, dreptul de a-si manifesta indignarea,
asa cum inteleg ei sa o faca. Deci, sa nu ne plangem de unele atitudini,
etichetandu-le cu usurinta drept "fundamentaliste", intrucat chiar si
fundamentalistii au dreptul la libera exprimare.

Profund indignat, chiar si patriarhul Teoctist a catalogat spectacolul drept
"o jignire adusa Bisericii Ortodoxe Romane", desi atunci cand Ceausescu
Apostatul ii convertea pe preotii parohi in delatori la Securitate ai
secretului confesional, cand darama bisericile sau ordona reprimarea
timisorenilor revolutionari, tov. Arapasu, secretar al organizatiei de baza
a B.O.R., il aplauda sau ii adresa telegrame de felicitare. Asa ca
indignarea Sfintiei sale are exact valoarea pe care o are si respectivul
prelat.

Acum, din invataturile si sublimul mesaj de iubire al Domnului Iisus,
fiecare intelege ce poate. In cazul Alinei Mungiu, acestea se rezuma la
batjocorirea fara limite a tot ce este sacru pentru credinciosii crestini,
folosind parodierea, insinuarea perfida si blasfemia. "Nimic nu trebuie sa
fie tabu", afirma Benoit Vitse ("Suplimentul de cultura", 17-23 decembrie
2005, interviu cu Alex Savitescu). Adica, in viziunea Alinei Mungiu, ne
putem bate joc de orice valori si elogia orice nonvalori.

Vulgaritatea erotica ostentativ afisata tradeaza cu siguranta frustrarile
Doamnei Mungiu in acest domeniu, dar acest lucru nu priveste pe nimeni decat
pe Domnia sa. Fiecare are viata sexuala pe care o poate avea sau pe care
si-o doreste. A face insa din Sfanta Evanghelie un spectacol
cvasipornografic, prin desacralizarea Domnului Iisus pentru a sacraliza
Vulgaritatea, este oare o dovada de curaj din partea autoarei acestei
nedemne "opere de arta" teatrala? Cert, nu, curajul sau este foarte limitat,
nedepasind cadrul religiei care intoarce si obrazul celalalt spre a fi
palmuita si batjocorita. Spre deosebire de atitudinea antievreiasca sau
antimusulmana, cea anticrestina nu prezinta astazi niciun risc, permitand
frustratei autoare o gama cat mai larga de blasfemii, inspirate de cele
proferate de tortionarii din puscariile comuniste.

Dumitru Bacu amintea, in lucrarea sa despre Pitesti ("Pitesti", Ed.
Atlantida, Bucuresti, 1991, pag. 94-95), cum "demascarea" detinutilor sub
tortura avea si o faza religioasa, care includea lepadarea de credinta,
terfelirea numelui Mantuitorului si, in final, negarea Sa de catre detinutul
"reeducat". Textele din Evanghelie referitoare la Maria Magdalena erau
interpretate pentru a demonstra o relatie carnala patimasa, iar Fecioara
Maria era tratata drept adultera si prostituata, studentii teologi fiind
siliti sa modifice textele rugaciunilor, folosind expresii cat mai triviale.
Bacu a asistat, de Pastele anului 1950, la o scena petrecuta intrâo celula
de la sectia condamnatilor la munca silnica, pe care o relateaza:

"Din cateva cearsafuri sau camasi albe sâa improvizat "camasa lui
Hristos", cum spuneau studentii. Din sapunul cu care se scriau declaratiile
sâa confectionat un organ genital masculin pe care un student teolog, ales
ca personajul care trebuia sa interpreteze pe Iisus, fu obligat sa-l poarte
la gat cu o sfoara. Plimbat prin camera, sub lovituri reale de cozi de
matura simbolizand drumul spre Golgota, fu oprit in cele din urma langa
fereastra. Acolo, toti studentii fura obligati, la randul lor, sa treaca
prin fata lui si sa se inchine sarutand bucata de sapun si exprimandu-se: Ma
inchin atotputernicei tale pâ, singurul, adevaratul stapan al celor care
credâ etc., etc."

Virgil Ierunca, care nu a fost la Pitesti, dar care-l citeaza abundent pe
Bacu ("Fenomenul Pitesti", Ed. Humanitas, 1990, pag. 38-39), aminteste,
intrâo versiune asemanatoare, cum studentii in teologie erau obligati sa
oficieze "slujbele negre" ordonate de tortionarul Eugen Turcanu, cu
predilectie de Invierea Domnului:

"Textul liturghiei lui Turcanu era, bineinteles, pornografic, parafrazand,
in mod demoniac, textul original. Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu era
numita "Marea Curva", Iisus "idiotul care a murit pe cruce". Studentul in
teologie caruia ii revenea rolul preotului era dezbracat in pielea goala,
apoi acoperit cu un cearceaf manjit cu fecale, de gat i se atarna un falus
facut din D.D.T., paine si sapun. In noaptea Invierii din 1950, detinutii in
faza de reeducare de la Pitesti au fost obligati sa treaca prin fata unui
atare "preot", sa sarute falusul si sa spuna "Hristos a inviat!"

Dar sa vedem insa ce aduce nou Alina Mungiu in aceste practici de
desacralizare. Distrugerea credintei se poate practica nu numai prin
tortura, ci si prin sadirea indoielii in cugetul credinciosului, metoda mult
mai pervesa, fiind practicata in libertate si cu consimtamantul acestuia. Se
spune ca cea mai mare siretenie a Diavolului este sa te faca sa crezi ca
nici nu exista. Sub masca libertatii de expresie, a libertatii cuvantului,
Doamna Mungiu ucide de fapt expresia si asasineaza cuvantul. Excesul de
nuditate gratuita, mergand dela vulgaritate pana la obscen, nu este nou.
Fecioara Maria apare goala pe scena, in chip de tarfa, iar evanghelistul
Ioan, prezentat ca un homosexual potential, isi tot expune fesele dezgolite
publicului. Dar toate acestea sâau vazut si la Pitesti.

Nici relatia dintre Maria Magdalena, personificata in piesa de curtezana
Elena (preoteasa-prostituata, ibovnica lui Cherintos), si Domnul Iisus, nu
este noua. Aceasta culmineaza cu sugerarea unei felatiuni, urmata de
comentarii de genul: "- Ai simtit natura divina din madularul lui
dumnezeiesc?", sau "- Dimpotrivaâ e un amant cu totul incapabilâ" .
Iarasi nimic inedit fata de versiunea Pitesti.

Domnul Iisus, Caruia Alina Mungiu Ii ortografiaza numele Isus, cu un singur
i, cedand ispitei de a face bascalie ("isus", in ebraica, desemneaza un
magar), nu moare pe cruce pentru pacatele noastre (si ale sale), ci este
inlocuit cu Baraba, crucificat in locul Sau, in timp ce El, avertizat de
Iuda, ia cei treizeci de arginti si fuge ca un las pentru a scapa de
rastignire. Iata in sfarsit o idee noua: inchinandu-ne Domnului Iisus ne
inchinam, de fapt, fara sa stim, talharului Baraba! Iuda nu-L tradeaza pe
Iisus, ci din contra, Il salveaza, dandu-I chiar si  bani de buzunar!

Iisus fals profet, incapabil de a face minuni, incapabil de a invia mortii
sau de a merge pe apa decat doar in mod trucat, Iisus mistificator, ideea
iarasi nu este inedita. "Tovarasii" spuneau si la Pitesti ca Mantuitorul
fusese de fapt un fachir si un sarlatan. In schimb, apostolii otraviti de
Sfantul Pavel in timpul Cinei cele de Taina, prezentata drept o betie
ordinara, si Iisus injunghiat in final, iata o idee de geniu! Si daca mai
adaugam, pentru efectul bascaliei ieftine, o inviere a Domnului Iisus,
mergand, ca in filmele de groaza cu vampiri, cu cutitul infipt in spate,
catre cadavrul Mariei Magdalena, participanta otravita si ea la aceasta
parodiere a Cinei, careia-i sopteste duios si sugestiv, imbratisand-o: "Nu
te teme. Asta seara vei fi cu mine in Rai!", efectul de sacralizare a
vulgaritatii Doamnei Mungiu este pe de-a-ntregul asigurat. Si totul, in
plus, pe fond muzical de acordeon, poate chiar si de manele, daca tot
iubeste dansa atat de mult vulgaritatea.

Intreba-se-va oare spectatorul mai candid: si daca chiar asa a fost? Da, se
prea poate ca unii sa-si fi pus aceasta intrebare, muscati de sarpele
indoielii. Depinde cat de puternica le era credinta. Dar cum Alina Mungiu
este departe de a face aici arta pentru arta, ne intrebam si noi: Cui
prodest? Cui foloseste si in ce scop, aceasta josnica provocare? Ce sâa
urmarit de fapt si cine este comanditarul acestei noi experiente?


Radu Negrescu â Sutu
Altermedia
=========================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
email: contact@altermedia.ro
tel. 0722.190.685
_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/