[Nettime-ro] Raspuns la mesajul lui Dan Perjovschi

[ioki@mailbox.ro]

Speram sa nu mai fiu nevoit sa intru vreodata in contact cu Dan
Perjovschi. Intrucat insa mesajul sau referitor la expozitia ?Cities
Methodologies?, deschisa Joi 28 octombrie la Casa Scarlat Ghica /Robescu a
Universitatii de Arte din Bucuresti, nu a fost trimis personal celor pe
care el i-a identificat ca fiind ?vinovati? de eveniment, ci a fost lansat
in spatiul public, ma vad nevoit sa limpezesc sursa frustrarilor sale pe
aceeasi cale.

In primul rand, situatia atelierelor gestionate de UAP este una bine
cunoscuta si sensibil diferita in realitatea sa obiectiva de ceea ce
insinueaza atat de liric DP. E regretabil ca DP si-a pierdut atelierul. Si
eu o sa mi-l pierd in viitorul apropiat. E la fel de regretabil ca atatia
alti artisti, cu mijloace mult mai modeste de lucru si cu nevoi mai mari
de spatiu si-au pierdut in ultimii douazeci de ani spatiile de lucru. As
putea sa amintesc aici nume ca Mihaltianu, Rasovszky, Graur, cativa dintre
membrii cei mai activi ai generatiei noastre - insa ei sunt mult mai multi
? care au fost scosi fara drept de apel (si fara preavizul de doi ani care
i s-a dat lui DP si colegilor lui de catre UNA) din spatiile unde lucrau.
Ei nu si-au pus poalele in cap in public pentru asta, intelegand probabil
inevitabilitatea istorica a procesului de restituire.

Desigur ca in acest proces s-au intamplat si se intampla mari nedreptati,
insa ele sunt in primul rand consecintele unor nedreptati mai vechi facute
de comunisti, care dupa ce au luat puterea, au arestat si eliminat fizic
atatia oameni, proprietari de imobile si averi, si confiscat abuziv tot ce
s-a putut. DP a beneficiat de un atelier intr-o cladire confiscata de
comunisti iar acum aceasta trebuie retrocedata. E atat de simplu. UNA la
randul ei va trebui sa retrocedeze in curand, din aceeasi cauza, Galeria
si toate dependintele pe care le (mai) detine in str. Budisteanu 10. Deci
UNA nu face decat sa se supuna jocului social impus de o noua realitate
istorica, si nu are nimic personal cu DP, care isi da, ca de obicei, prea
mare importanta. Au fost artisti in acel imobil care erau profesori la
UNA, si a fost si din acest motiv o decizie dificila, care a fost luata de
nevoie, nu de placere, si cu toate eforturile de a menaja
susceptibilitatile si greutatile fiecaruia.

Nu e treaba mea sa urmaresc zvarcolirile publice ale lui DP, dar daca
totusi ma obliga sa o fac, atunci ma intreb si eu de ce nu si-a exersat
nervozitatea polemica si simtul civic protestand impotriva evacuarilor
petrecute intre 1990-2010, si a devenit atat de vocal doar cand i s-a
intamplat lui? In fond, DP e cel care declara cui vrea sa il asculte ca el
nu are nevoie decat de pixuri si de un perete gol, caci atelierul lui e
?lumea?. Deci la nevoi mai mici ? enervare mai mare; nu o enervare de
principiu, cu una venind din interese de alt ordin.

Si cu aceasta voi trece la adevaratele motive ale recentei iesiri a lui
DP. Din pacate DP a invatat foarte rapid si fara scrupule arta atat de la
moda in ultimele doua decenii a manipularii prin mass-media. Strategia lui
a fost constant aceea de a se re-contextualiza favorabil in raport cu
institutii sau persoane pe care intai le eticheteaza drept ?oficiale? si
apoi le demonizeaza pentru ca sa apara imaculat, moral, alternativ prin
comparatie cu ele. El se adreseaza preferential celor care nu cunosc
contextul, si/sau pe DP insusi, fiind sensibili la gustul de scandal al
afirmatiilor sale si la aerele modeste de vesnic dizident cu care DP
strabate lumea. Am avut prilejul sa ma confrunt cu urmele trecerii lui
prin diferite contexte internationale, si sa ascult, cu un amestec de
amuzament si tristete, exclamatiile compasionate ale celor care au fost
convinsi de catre DP insusi ca el este un erou marginalizat, in acea tara
obscura si nedreapta unde e nevoit sa isi aiba adresa postala. Nimeni nu
cunostea cariera institutionala post-revolutionara a lui DP: functionar al
Ministerului Culturii, artist achizitionat de catre Artexpo (devenit apoi,
nu-i asa Muzeul National de Arta Contemporana), functia de conducere pe
care o are intr-o revista importanta, chiar atelierul pe care il avea nu
de la Geta Bratescu (cum scrie DP cu o tipica indoire a perceptiei), ci de
la UAP. Si nimeni nu pare a sesiza contradictia intre imaginea artistului
marginal si faptul ca DP face turul Institutelor Culturale Romane din
toata lumea, pe banii publici pusi la dispozitie de catre o institutie
gestionata de puterea politica ? aceea care il persecuta si il tine apasat
pe DP. Nu ma leg de meritele indiscutabile ale artistului DP, sau de
calitatea evenimentelor artistice la care participa sau pe care le
genereaza, ci modul cum el reuseste sa isi transforme succesul intr-un
instrument de santaj.

Din pacate pentru el, DP a inceput sa oboseasca si sa se repete. Intrat in
criza de subiect ? si implicit de imagine, realizand ca MNAC-ul e o tinta
prea uzata, ingrijorat probabil si de oficializarea pe care i-a adus-o
succesul international, DP s-a grabit (prea tare, ma tem) sa identifice o
noua tema: Universitatea de Arte din Bucuresti. Nu vreau sa spun ca e un
subiect cu totul nou, totusi. DP sufera destul de vocal si de mai multa
vreme de lipsa de atentie admirativa pe care ar fi trebuit, dupa parerea
sa, sa i-o acorde UNA. Intr-o logica tipica unei culturi suburbane, DP a
considerat ca el trebuie sa injure pe la portile UNA si sa fie cu
promptitudine rasplatit cu o invitatie de a profesa acolo.
Poate ca ar fi fost mai firesc sa vina cu propuneri concrete de schimbare,
sa faca aliante cu colegii de generatie care munceau acolo si incercau sa
schimbe lucrurile dinauntru, cu efort si cu sacrificii. E bine stiut ca in
Romania, daca vrei sa realizezi ceva pe plan institutional, din pacate
trebuie sa strangi din dinti, sa lupti, sa fii consecvent, sa fii flexibil
fara sa faci compromisuri, sa fii retribuit mediocru, sa iti sacrifici din
timpul personal si sa nu astepti vreo multumire vreodata de la cineva.
Desigur insa ca e mai comod sa stai dupa gard, sa te plangi in gura mare
si sa arunci cu injurii si ironii. Si, dupa cum ne demonstreaza cariera de
orator public a lui DP, acest tip de atitudini sunt incurajate si chiar
retribuite de o opinie publica modelata pe scandal. In acest sens DP nu
este doar produsul propriului caracter, ci si al vremurilor.

Nu am timp acum sa raspund tuturor deraierilor din care e compus mesajul
luI DP. Totusi cateva precizari se cer facute.
Eu nu am expus in atelierul lui DP. Nu i-am vizitat niciodata atelierul
fara sa fiu invitat, si asta s-a intamplat de cele mai multe ori ca sa ii
documentez fotografic productiile artistice, lucru pentru care niciodata
nu i-am luat vreun ban. Mai primesc si acum mailuri de la unii sau altii
care publica acele fotografii in carti sau reviste si care imi cer
drepturile de publicare, pe care le dau fara nici o pretentie. Mi se pare
firesc sa procedez asa, mi se pare trist ca a trebuit sa ma reintalnesc cu
DP intr-un astfel de schimb de mesaje. Singura mea consolare este ca nu
l-am provocat eu.

Cat despre tonul si tematica prestatiei publice a lui DP, nu vreau sa le
psihanalizez, e treaba biografilor sai, mai tarziu. Ce ma intristeaza insa
este ca o personalitate care ar trebui sa functioneze ca model in cultura
din Romania transporta in spatiul public (atat romanesc cat si
international) frustrarile sale personale drapate in chestiuni de ordin
moral, in principii care de fapt se intind exact pana unde tin interesele
sale personale. Cu succesele artistice si financiare pe care le are, DP ar
fi trebuit sa fie mai senin, mai generos si mai relaxat. Dar nu e, si in
cele din urma imi pare rau pentru el.

Iosif Kiraly



---------------------------- Original Message ----------------------------
Subject: [Nettime-ro] UNA m-a dat afara ca sa expuna in atelierul meu
From:    "perjovschi dan" <perjovschi@yahoo.com>
Date:    Thu, October 28, 2010 11:19 am
To:      nettime-ro@nettime.org
--------------------------------------------------------------------------

Scriu acest mesaj cu mare tristete. Am primit o invitatie la o expozitie
de arta
contemporana in Casa Ghica (aflata in curtea scolii de arta). Acolo a fost
locul
unde am avut atelier (preluat de la Geta Bratescu) timp de 20 de ani din 1990
pina in iulie anul asta cind UNA m-a data insfarsit afara. pe mine si pe toti
artistii din cladire. Nu comunistii tampiti, nu capitalistii verosi ci
Universitatea de arta ne-a aruncat in strada. Fara alternativa.
Oficial ni s-a spus ca nu ni se mai poate asigura intergritatea (ha! ha!),
cladirea fiind subreda de la cutremur (mama ce grija! pe bune asa scrie pe
tidula primita de la juristul scolii), neoficial ni s-a spus ca studentii
nu mai
au loc (asta cred sincer pentru ca sint asa de multi cei care platesc
studiile
si fac deci salariile profesorilor ca dau pe dinafara) si mai neoficial ca
zgarie norul de vis-a vis a amenintat scolala ca o transforma in parcare
si deci
vezi noi artistii trebuie sa fim solidari si sa ne caram dracului din Casa
Ghica
care fiind de patrimoniu nu poate fi demolata si deci UNA care a primit-o
cadou
de la Ministerul Educatiei scapa si ea. Bravo UNA!

A fost o moarte lunga (ni s-a spus roiul! acum doi ani, dupa care raminind
fara
contract de inchirieire am stat toti fara curent si fara apa, tipic pentru
conditia artistului in secolul 21 romanesc si tipic pentru felul in care
scola
de arta contribuie la aceasta conditie. Am fost tolerati 2 ani in aceasta
situatie nu pentru ca UNA ne iubeste ci pentru ca n-a avut bani sa refaca
cladirea). N-am gasit nici-o alternativa pentru ca in 2007 cind a inceput
sfarsitul nu se putea inchiria nimic preturile fiind mai mari ca la Viena.
Pina
la urma in disperare am dus toate cataloagele acasa la sibiu.

De 20 de ani am folosit atelierul nu pentru arta mea ci pentru arta in
general,
acolo avind sediul CAA Arhiva de arta contemporana, am facut zeci de
prezentari,
dezbateri, discutii si cite si mai cite. Unii dintre cititorii acestei
liste au
participat activ, altii intimplator, unii au auzit ceva si probabil o parte
habar n-au de locul ala. Intr-o vreme cine era activ sau cine era suparat pe
sistem ajungea la CAA. Am tinut loc de institutii cind aproape toate s-au
desfiintat si loc de critica cind aproape tota lumea  apus botul. Asta nu
ne-a
facut prea simpatici (tnti minte polemica cu zirul Detectie Draft care
critica
MNAC?). Noi faceam altfel de scoala. Aveam o baza de date (cataloage,
documente)
unica in Romania iar experienta mea si a Liei in practica artei contemporane
luata impreuna este neeglalata in aceasta tara. Am oferit aceasta
experienta si
arhiva, scolii: pastrati arhiva si noi ne angajam sa facem seminarii cu
studentii vostri. Am vorbit cu surzii... Nu-i asa doamna rector? V-am dat o
carte cu istoria CAA. Am dat-o degeaba. Pe urma am vazut pe planul care  a
castigat concursul de amenajare (de care am aflat din presa ca nimeni nu s-a
obosit sa-mi spuna boule facem concurs pe spatiul tau) unde in locul arhivei
noastre urma sa fi arhiva lor. Bravo UNA!

In tara asta toata lumea plinge ca n-are bani si n-are resurse. Am stat 20 de
ani la 4 metri de scoala si n-am fost invitati niciodata sa facem un
lecture sau
un workshop. In schimb am facut literalmente in toata lumea. Am fi pus
arhiva la
dispozitie, am fi facut discutii si am fi dat din practica noastra gratis.
Dar
aici in Bucuresti nu are nimeni nevoie (nici de critica nici de documente).

Am inghitit in sec, am ambalat 20 de ani de arta si activism artistic si i-am
carat la Sibiu. Noi ne descurcam (binisor dupa cum vedeti anunturile pe
e-flux).
Voi pierdeti sau mai bine zis studentii pierd.


Aprope am uitat toata tarasenia si imi vedeam de treaba cind am primit pe
nettime ro invitatia la o expozitie care se face in atelierul meu. ce
tare!!!!
Bravo UNA!

Aurora, eu n-as expune in locul Galeriei Noi chiar daca n-am fost fanul
prograului tau si chiar daca au trecut atitia ani de cind ti-au luat-o. Joji
n-as expune nici mort in atelierul tau daca il mai ai si daca te vor da afara
vreodata. Dragi profesori artisti doctori ai UNA nu voi expune niciodata in
atelierele voastre si daca UNA va fi facuta parcare (ceea ce sgur se va
intimpla
dupa cum deja ca ati cedat curtea) promit sa nu-mi parchez masina acolo...

Ce sa inteleg eu din acest proiect al vostru?
Ca de-abea ati asteptat sa ma dati afara? sa scapati dracului de noi si de
felul
diferit in care inteleg educatia artistica? ce fel de arta predati voi
acolo? ce
fel de definitie a artei aveti voi in cap? cine sintei voi?

Aurora ai fost in atelier la CAA la zilele  Vienei la bucuresti cind CAA a
fost
initiator si parte a proiectului, Ioji ti-ai prezentat pe diapozitive in
atelierul meu proiectul la Venetia nu? Calin Dan, subRealule ti-am luat
interviu
in atelierul meu pentru ca TVR nu mai avea studiouri libere?  Va faceti ca nu
stiti?

Profesorilor, doctorilor vreti sprijin? vreti solidaritate?

sa va fie rusine!

dan perjovschi



_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/


_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/