| alexandra croitoru on Thu, 14 Feb 2013 23:12:33 +0100 (CET) |
[Date Prev] [Date Next] [Thread Prev] [Thread Next] [Date Index] [Thread Index]
| [Nettime-ro] Salonul de proiecte prezinta E obligatoriu sa avem un titlu / joi 21 februarie, ora 19.00 |
E obligatoriu sa avem un titlu  Artisti:ÂMihut Boscu Kafchin, Andreea Ciobica, Andrei Dinu, Mixer, Daniela Palimariu, Flaviu Rogojan  Vernisaj:Âjoi, 21 februarie, ora 19.00 Perioada:Â21 februarie â 7 aprilie 2013  SalonulÂde proiecteÂcontinua seria expozitiilor generate deÂopen-call-ul destinat tinerilor artisti, avand ca scop principal sprijinirea productiei de arta contemporana. Selectia lucrarilor prezentate in acest episod a fost realizata de artistulÂCiprian MuresanÂcare isi argumenteaza astfel pozitia:  âAm acceptatÂâÂpoate mai mult din masochism decat din satisfactia preluarii pozitiei celui care ar decide cevaÂâÂinvitatia Salonului de proiecte de a selecta cateva propuneri adunate in urma unuiÂopen call. Invartindu-ma pe loc eu insumi intr-o mlastina de nesiguranta si cautari, situatia poate parea comica: cum sa aleg eu 6 proiecte din aproximativ 70? Aceste nesigurante nu trebuie privite ca o scuza pentru eventuala receptare proasta a expozitiei, pentru ca starea de indoiala permanenta imi convine personal de minune si imi hraneste âpractica artisticaâ. Ca atare, ar fi nedrept si inutil sa caut, sa inventez o linie sau ceva coerent in alegerile facute. E important de mentionat ca nu am ales lucrari definite, ci propuneri de proiecte care urmau sa fie realizate, in a caror productie nu a trebuit si nici nu am intentionat sa intervin, dar pe care, poate din deformatie profesionala, mi le-am inchipuit asa cum le-as fi realizat eu.  Andreea CiobicaÂse autoflageleaza prin desen, lucru care nu poate sa nu impresioneze. GrupulÂMixerÂporneste de la un fenomen raspandit printre gospodinele din Romania, acela de a impartasi si copia retete culinare â un fel deÂopen sourceÂrezultat din motivatii pe care grupul Mixer leÂâcerceteazaâ in lucrarea lor, adunand un bagaj de documente si marturii pe care le proceseaza prin ilustratii care fetisizeaza ârecuzitaâ acestui fenomen, dar si prin identificarea lor cu âsubiectulâ (prin scrierea unui propriu caiet de retete). Aceste metode trec dincolo de o âcercetare sociologicaâ (asa cum ar numi-o marii curatori).  Departe de a-i ajuta pe cei marginalizati â unii din artisti fiind, dimpotriva, chiar privilegiati pe scena artistica (Mihut Boscu KafchinÂa fost selectat in Trienala de la Paris, iarÂAndrei DinuÂe un scenograf de succes) â as putea spune ca alegerile au fost facute dupa criterii diferite. Daca la unele lucrari selectia a tinut cont de criterii formale, altele nu au nimic de-a face cu vreo istorie a artei (pe care, oricum, se pare ca nimeni nu o cunoaste prea bine, ceea ce face ca ea sa fie reinventata acum de galeristi, oameni de afaceri colectionari, comunisti, capitalisti, mnaci, erstebanci, reviste de arta â pana si Biserica Ortodoxa are ceva de spus pe acest subiect). Daca lucrarile lui Mihut au batut targurile Europei si poate chiar pe cele americane, Andrei Dinu nu a mai expus ca artist, din cate stiu, decat in cerc restrans. In ambele cazuri m-au atras absurdul si ironia: Dumnezeu reprezentat ca glob de discoteca cu barba de Mos Craciun sau icoana in care pustnicii se uita tamp la niste sandvisuri.  Flaviu RogojanÂnu e convins daca e artist sau curator (poate nu e niciuna nici alta), dar am interpretat aceasta ambivalenta ca pe o reactie la valul de pictori care impanzesc strazile Clujului si Fabrica de Pensule. El transforma un spatiu dedicat expozitiei, adica âsfintitâ, intr-unul obisnuit, fara vreo functie specifica. Altfel spus, el merge exact impotriva tendintei (de laudat) de a crea cat mai multe spatii de arta si nu vad de ce nu ar avea acest drept. Iar pe cei care nu au chef sa vada expozitia ii invitam sa foloseasca lucrareaÂDanielei Palimariu, lucrare care s-a vrut a fi functionala, si sper ca ea sa aiba rolul unui spatiu de relaxare si odihna (in unele birouri corporatiste dar si in spatiul expozitiei).  Desi unele lucrari incearca sa evite diverse trenduri si pot aluneca in capcana altora, cred totusi ca ele au in comun incapacitatea de a repeta un exercitiu. Acest fapt, care in gimnastica poate conduce la dezastru, poate fi benefic in campul artei pentru ca ne face sa ne dam seama de imposibilitatea oricarei profesionalizari, a oricarei sigurante date de un statut, titlu onorific, diploma, certificat de autenticitate sau chiar autoconstientizare de sine ca artist.  Dupa toata aceasta experienta am ramas cu cel putin inca o intrebare, care se adauga noianului meu de indoieli: avem oare nevoie de un titlu?â  ----- Salonul de proiecteÂsi-a inceput activitatea in 2011 si este o initiativa a Magdei Radu si a Alexandrei Croitoru ce beneficiaza de sprijinul financiar si logistic oferit de MNAC. Aceasta initiativa isi propune realizarea unor expozitii, prezentari si dezbateri focalizate asupra artei contemporane din Romania, punand productiile tinerilor artisti intr-un context generational mai larg.  Salonul de proiecte Cladirea MNAC Anexa, Calea Mosilor, nr. 62-68, etaj 2, Bucuresti Program de vizitare: miercuriÂâÂduminica, 10.00ÂâÂ18.00  www.salonuldeproiecte.ro www.facebook.com/salonuldeproiecte _______________________________________________ Nettime-ro mailing list Nettime-ro@nettime.org http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro --> arhiva: http://amsterdam.nettime.org/